În cultivarea pământului, anotimpurile sunt statornice și previzibile. Iarna începe în fiecare an la solstițiul de iarnă și, deși variază în ceea ce privește precipitațiile și temperaturile, este întotdeauna iarnă și vine întotdeauna la timpul potrivit. Același lucru este valabil, desigur, și pentru primăvară, vară și toamnă. Fermierul extern se poate baza pe această previzibilitate și nu trebuie să se preocupe de recolta de struguri în timpul treieratului sau de tăierea viței în timpul semănatului.

Fluctuațiile sezoniere ale agriculturii interne sunt, prin contrast, imprevizibile. Fiecare moment aduce cu sine o nouă provocare și nu se poate ști când o muncă va deveni oportună. Acum apare confuzia sau letargia, așa că trebuie să-mi reafirm sau să-mi reformulez obiectivul, așa cum am discutat în ianuarie. Apoi, negativitatea izbucnește, aducând în minte principiile discutate în mai. Pentru a mă cultiva pe mine însumi, trebuie să rămân înarmat cu toate uneltele mele și să fiu pregătit pentru neprevăzut.

Aria lucrată în agricultura externă este pământul; aria lucrată în agricultura internă este timpul. Cu cât investim mai mult timp în auto-observare, în astuparea scurgerilor, în cultivarea atenției și în aplicarea oricăreia dintre metodele învățate aici, cu atât mai repede progresează lucrarea noastră. Pe de altă parte, cu cât pierdem mai mult timp practicând doar intermitent, cu atât mai mult permitem obiceiurilor noastre să se reafirme și să ne frâneze progresul. Există o concurență agresivă pentru timpul nostru. Fiecare gând, dispoziție, dorință și senzație concurează pentru a domina peisajul nostru interior și a ne irosi timpul. Acest lucru explică de ce este atât de dificil chiar și să ne amintim să ne facem munca. Dacă nu suntem vigilenți, impulsul nostru de a lucra este înăbușit de aceste alte impulsuri. Pentru a dedica mai mult timp muncii interioare – pentru a utiliza mai mult din aria noastră – va trebui să ne susținem continuu impulsul de a lucra asupra peisajului nostru interior aglomerat. Va trebui să ne amintim mai multe și să uităm mai puține.

În acest scop, folosim exercițiul de numărare. Ne propunem să ne amintim de munca noastră de cel puțin 100 de ori pe zi, înregistrând progresul nostru prin numărare. Există diverse ajutoare externe pentru acest lucru, de la clickerul mecanic la telefonul digital. Toate sunt utile, deoarece scopul aici este de a atribui un număr obiectiv frecvenței noastre. De fiecare dată când ne amintim și facem un efort pentru a aplica orice instrument al acestei învățături, „dăm clic” pe contorul nostru.

Numărarea momentelor în care ne amintim ne motivează să creștem frecvența acestora. În același timp, ne expune perioadele din ziua noastră pierdute în uitare prelungită. De ce am reușit să apăs destul de des pe buton în drum spre serviciu, dar am uitat complet să o fac odată ce am intrat în birou? De ce am reușit să mențin o frecvență bună la birou, dar am uitat complet în timpul prânzului? Perioadele mai lungi de uitare conturează părțile din terenul nostru care se află în prezent sub influența deplină a Personalității. Acest lucru indică fără echivoc în ce direcție trebuie să continuăm cultivarea.

Când o sămânță germinează, își împinge rădăcina în jos și tulpina în sus, într-o linie verticală față de planul pământului. La fel, când aplicăm cu succes oricare dintre metodele învățate aici, trecem prin artificialitatea Personalității noastre și atingem Esența. Personalitatea se bazează pe faptul că nu vedem sau că ne uităm pe noi înșine. Cu cât ne amintim mai des, cu atât utilizăm mai bine aria noastră și cu atât mai repede vom vedea progrese în această lucrare.

Aceasta este lucrarea noastră pentru Noiembrie.