Gândul și emoţia sunt abilităţi unice ale omului. Unele animale au manifestări rudimentare ale acestor funcții, dar potențialul lor deplin se manifestă numai la ființele umane. A imagina în mintea noastră lucruri care nu sunt imediat prezente și a le relaționa cu alte abstracții este o capacitate exclusiv umană. A simți, a empatiza și a percepe starea emoțională a altcuiva examinându-i expresia este, de asemenea, o trăsătură unică a omului. Aceste două funcții pot realiza mult mai mult, iar cultivarea interioară are ca scop specific aducerea lor la potențialul maxim. După cum vom vedea în următoarele exerciții, gândirea și emoţia sunt, prin natura lor, cele mai puțin disciplinate dintre funcțiile noastre. Din acest motiv, li se atribuie câte două exerciții: primul acoperă funcționarea lor naturală, iar al doilea modul în care rezultatele lor pot fi cultivate.

Recolta de grâu din Iulie se va concentra pe randamentul natural al funcției noastre intelectuale. Această funcție raționează, compară, imaginează, formulează cuvinte și, în general, concepe și gestionează concepte abstracte. Datorită funcției noastre intelectuale, putem aborda subiecte complexe în mintea noastră, le putem descompune în componente mai mici și le putem prezenta nouă înșine sau altora în mod logic și coerent. Aceasta este o abilitate atât de inerentă omului, încât o considerăm de la sine înțeleasă. Reluarea evenimentelor de ieri în mintea mea sau gândirea și planificarea pentru mâine sunt posibile numai pentru că am putere asupra abstracțiilor. Mai mult, această abilitate pătrunde și întărește celelalte funcții. Ea permite funcției motorii să vizualizeze obiectele și să le ordoneze în spațiu. Ea permite funcției emoționale să ia în considerare caracterul oamenilor și să analizeze diferite moduri de a-i aborda. Ne deschide nenumărate posibilități fără de care am fi incapabili de schimbare, la fel ca restul lumii animale. De fapt, întregul concept de agricultură interioară presupune o capacitatea de a ne imagina lucrurile altfel decât sunt în natură, o capacitate cu care suntem înzestrați datorită funcției noastre intelectuale.

Aceste exemple ale puterii gândirii presupun însă un scop. În absența unui scop, funcția noastră de gândire produce rezultate foarte diferite. Ea repetă un flux irezistibil de gânduri asociative numit visare cu ochii deschiși. La început, înainte de a dezvolta disciplina auto-observării, credem în mod eronat că visarea cu ochii deschiși este ceva la care ne dedăm doar ocazional, în momentele plictisitoare, când nimic nu necesită angajamentul nostru mental. Cu toate acestea, încercările noastre de a ne cultiva, ne dezvăluie curând că visarea cu ochii deschiși este un obicei mult mai răspândit. Acesta are un impact negativ nu numai asupra gândirii noastre, ci și asupra celorlalte funcții ale noastre. Cea mai scurtă pauză, cel mai mic interval de așteptare sau chiar în timp ce celelalte funcții ale noastre sunt angajate în activități semnificative, mintea noastră rătăcește liber în tărâmul neîngrădit al viselor cu ochii deschiși. Este un obicei căruia este foarte greu să îi rezişti. Chiar și atunci când ne dăm seama că visăm cu ochii deschiși în acel moment și recunoaștem că visarea noastră este contraproductivă, suntem totuși puternic tentați să continuăm să ne lăsăm pradă acesteia. De ce se întâmplă asta?

Când am enumerat cele trei corpuri ale ființei umane în februarie, am asociat „gândirea” cu Personalitatea, acel înveliș adaptabil care se dezvoltă devreme în viață pentru a permite Esenței să se conformeze societății. Esența nu cunoaște altă conduită decât propria natură, dar experiența socializării o învață rapid că nu tot ceea ce simte trebuie exprimat, că nu fiecare impuls trebuie urmat și că respectarea regulilor de etichetă, care la început pare nesinceră, ne scutește adesea de multe probleme. Există un decalaj între cine suntem prin natura noastră și cine trebuie să fim pentru a ne integra în societate, o prăpastie abstractă care poate fi umplută numai prin învățare, comparație și înțelegere, sau, cu alte cuvinte, prin utilizarea puterii noastre de gândire. Capacitatea de a ne comporta diferit de tendințele Esenței noastre – de a fi diferiți de ceea ce suntem în mod natural – este posibilă numai datorită puterii noastre de abstractizare. De aici provine strânsa legătură dintre Personalitate și funcția intelectuală.

În ordinea corectă, Personalitatea ajută Esența să se integreze în societate, netezind asperităţile. Acest lucru necesită însă ca gândirea noastră să funcționeze corect. Cu cât gândirea noastră este mai dezlănțuită, cu atât Personalitatea noastră devine mai exagerată, până în punctul în care încetează să mai fie utilă Esenței. Ea nu mai ajută Esența să răspundă la situațiile reale din viață, ci creează și reproduce scenarii imaginare în propria minte. Dacă sunt tratat nedrept, atunci în visele mele cu ochii deschiși îmi pledez cauza într-un tribunal imaginar și conving judecătorul de nevinovăția mea. Dacă nu am același succes ca altcineva, atunci în visele mele cu ochii deschiși pretind că am, sau cel puțin denigrez adversarul meu într-un mod care face ca succesul său să fie irelevant. Visarea mea neîngrădită cu ochii deschiși înlocuieşte realitatea cu o imagine flatantă a mea. Desprinsă de realitate, această imagine este constant amenințată de realitate și necesită întărire continuă prin mai multe vise cu ochii deschiși. Am căzut într-un cerc vicios: cu cât devin mai implicat în această imagine imaginară, cu atât am mai multă nevoie să visez cu ochii deschiși pentru a o menține. Acest lucru explică tentația irezistibilă de a visa cu ochii deschiși. A devenit o dependență.

Pentru a reda Personalităţii locul și funcția sa potrivită, trebuie să curățăm peisajul nostru intern de buruienile visării cu ochii deschiși, care ne invadează constant. Realizăm acest lucru prin descompunerea visării cu ochii deschiși în componente mai mici. Observați subiectele obișnuite ale visării cu ochii deschiși. Acestea sunt întotdeauna limitate, învârtindu-se în jurul câtorva teme, de exemplu, relații, carieră, finanțe, sănătate, politică, sport etc. Alegeți un subiect și încercați să-l respingeți de fiecare dată când apare. Dependența va face acest lucru dificil la început, dar cu puțină perseverență, subiectul în sine va deveni un ceas de alarmă care vă va aminti de acest exercițiu. Motivația pentru această luptă trebuie să vină din conștientizarea faptului că, cedând visării cu ochii deschiși, nu plătiți doar acum, ci veți plăti și dobânzi în viitor. Deși orice alt subiect de visare cu ochii deschiși poate fi permis, veți descoperi că minimizarea deliberată a unui singur subiect disciplinează indirect și restul. Personalitatea este suma totală a subiectelor noastre preferate de visare cu ochii deschiși, cusute împreună. Dacă rupi unul, slăbești întreaga țesătură.

Aceasta este lucrarea noastră pentru Iulie.