Eforturile de a ne cultiva pe noi înșine, care ignoră distincția dintre corpul nostru fizic, personalitate și esență, nu vor face decât să sporească dezechilibrul dintre ele. Adevărata schimbare – schimbarea pe o bază adecvată – poate fi realizată numai prin armonizarea acestor trei mecanisme. Așadar, trebuie să învățăm să lucrăm simultan asupra lor, ceea ce înseamnă să ne familiarizăm cu fiecare dintre ele cât mai intim posibil; trebuie să învățăm să ne observăm pe noi înșine.

Observarea celor trei corpuri în timp real este posibilă deoarece fiecare se exprimă prin funcții specifice care sunt, în diferite grade, active tot timpul. Corpul fizic se exprimă prin mișcări și senzații; personalitatea prin gânduri; iar esența prin emoții. Așadar, învățând să ne observăm posturile, tiparele de gândire și emoțiile, punem bazele pentru observarea celor trei corpuri. În realitate, relația dintre aceste funcții și corpurile respective este mai complexă, deoarece ele se suprapun adesea, dar această generalizare este suficientă pentru a începe auto-observarea.

Trebuie să învățăm să observăm cum fiecare dintre aceste funcții este declanșată în orice moment, de un stimul intern sau extern. Făcând acest lucru, vom începe să vedem cum se influențează reciproc, cum concurează între ele și cum ne colorează percepțiile. Și la fel cum cineva care este nou în agricultură începe cu un pământ acoperit în mare parte de buruieni și tufișuri, la fel ar trebui să ne așteptăm să observăm în mare parte o funcționare inutilă și ineficientă. Mișcările noastre sunt pline de tensiune inutilă; gândurile noastre aleargă asociativ și incontrolabil; emoțiile noastre oscilează radical, fără o cauză evidentă sau o relație cu stimulii externi. Aceasta este aria noastră, o bucată de pământ care trebuie mai întâi curățat înainte de a putea produce orice recoltă utilă.

Funcțiile noastre sunt atât de obișnuite să se manifeste fără conștientizare, încât la început putem gestiona doar scurte momente de auto-observare, chiar și cu eforturi mari. Acest lucru nu ar trebui să ne descurajeze. Orice lucru de valoare are un preț. Lucrul cu alți practicanți ajută la depășirea acestei dificultăți. Pe măsură ce grupul pune în comun observațiile sale, lucrurile pe care nu le puteam vedea înainte devin evidente. Observațiile celorlalți ne dau o direcție pentru propria noastră auto-observare. Cu cât știm mai bine ce să căutăm, cu atât învățăm mai bine să observăm.

Un ajutor util pentru auto-observare este exercițiul STOP. Timp de câteva zile consecutive, primim comenzi STOP la intervale aleatorii, menite să ne surprindă în timp ce suntem absorbiți de activitățile noastre zilnice și să ne reamintească să ne observăm. Cum este postura mea? La ce mă gândesc? Ce impulsuri și sentimente mă conduc?

Pe măsură ce capacitatea noastră de a ne observa pe noi înșine se îmbunătățește, perspectiva de a corecta sau elimina fiecare mișcare, gând și emoție inutilă poate părea descurajantă. Din fericire, odată cu experiența, vom descoperi că acest lucru este în mare parte inutil. Auto-observarea se va dovedi a fi schimbarea pe care o căutăm. La fel cum arderea lemnului de foc generează căldură, vom învăța să ne folosim funcțiile drept lemn de foc pentru auto-observare. Prin efortul de a ne supraveghea constant corpul fizic, personalitatea și esența, dăm naștere, fără să ne dăm seama, unui corp nou. Auto-observarea imparțială nu înseamnă a percepe, a gândi sau a simți. Este manifestarea unei funcții cu totul noi, care poate crește până la a le guverna pe celelalte trei. Această învățătură numește acest corp nou Maestrul.