Ulise

Problema Identității – Ulise și Ciclopul

Călătoria noastră începe cu întâlnirea lui Ulise cu Ciclopul Polifem. Când eroul și oamenii săi se trezesc prinși în peștera gigantului, evadează orbindu-l. Pe măsură ce Polifem își dă seama că a fost înșelat, cere să știe numele atacatorului său. „Sunt nimeni”, răspunde Ulise, asigurându-se că atunci când ceilalți ciclopi îl întreabă cine i-a făcut rău, Polifem nu poate răspunde decât: „Nimeni – nimeni m-a orbit”. Cheia acestui mit constă în evitarea greșelii comune de a atribui cuvântul „Eu” acțiunilor noastre. Pentru a observa manifestările noastre interne în timp real, trebuie să le debarasăm de iluzia că reprezintă întregul nostru. Trebuie să evităm să le numim „Eu”.

Înfrânarea Conștientă – Propria Legare de Catarg

Mai târziu, în călătoria epică a lui Ulise spre casă, eroul este avertizat de Circe despre cântecul irezistibil al sirenelor. Niciun muritor nu poate rezista atracției lor, iar cei care sunt atrași de ele găsesc o moarte sigură. Pentru a preveni acest lucru, Ulise le astupă urechile oamenilor săi, dar le lasă pe ale sale descoperite. Le poruncește să-l lege de catargul navei și să nu-l elibereze sub nicio formă. În acest fel, poate auzi cântecul ademenitor al sirenelor, rezistând în același timp atracției lor. Fiecare participant va fi, de asemenea, invitat să aleagă o zonă de identificare sporită, în fața căreia își pierde de obicei simțul de sine. Împreună, vom formula un exercițiu de „călătorie” prin identificare conștientă.

„«Cunoaște-te pe tine însuți». Aceste cuvinte, care sunt în general atribuite lui Socrate, stau de fapt la baza multor sisteme și școli mult mai vechi decât cea socratică.”- George Gurdjieff

Flora (Persefona) | Pompei | 15-45 d.Hr.

Prometeu și Hercule

Furtul Focului Sacru – Impulsul lui Prometeu

Prometeu care fură focul de la zei vorbește despre un paradox fundamental întâlnit în multe tradiții ale înțelepciunii: cunoașterea divină dobândită de muritori împotriva poruncii divine. Asemenea lui Adam și Eva care dobândesc cunoștințe interzise în Grădina Edenului, Prometeu reprezintă momentul în care umanitatea dobândește ceva ce aparține unui tărâm superior – conștiință, iluminare, capacitatea de a vedea clar. Dobândirea acestui foc sacru deschide posibilități fără precedent pentru dezvoltarea umană, dar face și umanitatea mai periculoasă – pentru sine și pentru ordinea cosmică. Mitul sugerează că există o modalitate de a primi acest foc în mod legitim, una care depinde de capacitatea noastră de a prețui ceea ce ne-a fost dat. Muritorii trebuie să plătească pentru darul lor unic.

Posibilitatea Nemuririi – Hercule și Transformarea Divină

Sesiunea noastră finală examinează înțelegerea greacă a ceea ce înseamnă să obții nemurirea. Spre deosebire de concepția noastră modernă despre simpla viață veșnică, grecii vedeau nemurirea ca pe o transformare fundamentală a ființei – crearea a ceva în noi care nu este supus legilor obișnuite ale decăderii și morții. Hercule atinge nemurirea prin finalizarea a douăsprezece munci, fiecare necesitând dezvoltarea unor capacități diferite. În schimb, zeița Demeter încearcă să acorde nemurirea pruncului Demofon plasându-l în focul din vatra familiei sale în fiecare noapte pentru a-i arde sufletul muritor, dar procesul este întrerupt de mama sa, împiedicând finalizarea acestuia. Aceste povești sugerează că nemurirea nu poate fi dăruită direct. Un muritor o poate câștiga doar printr-un efort deliberat și inteligent.