Pot drogurile să ajute în acest proces?

Drogurile ne ridică temporar deasupra subiectivității noastre pământene. Par să ne ofere acces imediat la percepții care altfel ne-ar lua luni sau ani să le atingem. Ne ridică la o stare în care putem vedea prin vorbăria amorțitoare, fără simțire, a funcției noastre intelectuale, prin iluzia timpului generată de funcția noastră motorie și prin complicatele rețelele sociale țesute de funcția noastră emoțională. Dintr-o dată, ne percepem în mod obiectiv și imparțial, ca și cum am observa pe altcineva – în bine și în rău. Această perspectivă de a lua o substanță care generează percepții profunde este, în mod firesc, atractivă. Fără ajutorul său, am putea ajunge la aceleași percepții doar cu mare efort. Prețul pe care trebuie să îl plătim este slăbirea controlului Personalității False asupra Esenței noastre, limitarea cerințelor Corpului nostru fizic și, în cele din urmă, dezvoltarea unui Maestru care să ne guverneze – toate acestea necesitând o muncă consecventă și lentă. Drogurile ne pot conecta temporar cu aceste percepții, chiar cu mult înainte de a dezvolta un Maestru.

„După ce experiența s-a potolit, am simțit că s-a deschis o ușă”, a concluzionat practicantul. „Și totuși, o parte puternică din mine voia să închidă această ușă, în principal pentru că această realizare a faptului că eram blocat în repetiție nu era în concordanță cu imaginea imaginară pe care o aveam despre mine însumi.”

Faptul că drogurile pot debloca astfel de puteri de percepție dovedește că aceste puteri sunt mai degrabă, latente în noi, decât inexistente. Atâta timp cât Personalitatea și Corpul nostru fizic continuă să domine Esența și atâta timp cât funcțiile noastre continuă să se manifeste în mod incontrolabil, natura lor necultivată acoperă aceste percepții potențiale. Acest lucru explică un aspect din spatele mecanismului drogurilor: ele ne amorțesc funcțiile, astfel încât acestea să prezinte temporar un obstacol mai mic pentru aceste percepții mai fine. De exemplu, dacă funcția noastră intelectuală este amorțită, astfel încât nu mai putem visa cu ochii deschiși, experimentăm o rară claritate interioară în comparație cu starea noastră normală. Dacă funcția noastră instinctivă este amorțită, atunci cele cinci simțuri – organele de percepție ale Corpului Fizic – nu mai determină și nu mai restricționează experiența mediului nostru imediat. Alcoolul se încadrează, de asemenea, în această categorie. El amorțește Personalitatea și permite Esenței să se manifeste mai liber – deși nu e sigur, deoarece de multe ori alcoolul ne face doar obosiți și incapabili să funcționăm.

Un alt mod în care drogurile induc astfel de stări neobișnuite este prin introducerea artificială în organismul nostru a substanțelor care pot alimenta percepțiile superioare. Folosim termenul „introducem artificial”, deoarece aceste substanțe fine pot fi generate prin propriile noastre eforturi de a transforma impresiile sau suferința. Dar, în cazul consumului de droguri, acestea sunt introduse din exterior, fără niciun efort psihologic din partea noastră. Odată ce substanța volatilă este introdusă artificial, ea circulă liber în organismul nostru și este ușor asimilată, nu numai de organele noastre fine de percepție, ci și de restul funcțiilor noastre. Acest lucru explică viziunile psihedelice experimentate în timpul consumului de droguri. Ele rezultă din faptul că funcțiile noastre intelectuale și instinctive sunt alimentate de un combustibil mult mai fin decât capacitatea lor de procesare. Distincția între aspectele fantastice și cele obiective ale unei călătorii se dovedește imposibilă. Și chiar dacă este posibil să extragem un fir obiectiv din plasa împletită de gânduri, imagini, sentimente și viziuni inspirate de droguri, nu este nicio garanție să se acționeze pe baza acestei percepții.

L-am întrebat pe practicant dacă percepția puternică de a fi prins în recurență l-a ajutat în vreun fel: „Ca urmare a faptului că te-ai văzut prins în recurență, ai reușit să oprești repetarea unor tipare care stau la baza acestei recurențe?”

„Nu”, a răspuns el hotărât, ca și cum ar fi analizat deja cu atenție această întrebare. „Amploarea cu care mi s-a prezentat totul era atât de mare încât schimbarea oricărui lucru părea imposibilă. Deci, deși aceasta a fost de departe cea mai profundă impresie pe care am avut-o despre a fi adormit, a mă comporta ca o mașină și a fi blocat într-un ciclu de repetiții mecanice, nu am putut aplica această experiență. Nu am găsit voința de a înceta să repet modelul pe care l-am observat.”

Dacă drogurile generează percepții pe care nu le putem pune în practică, atunci singura opțiune care ne rămâne este să le luăm din nou și din nou, în speranța că, într-una din călătoriile noastre, printr-un noroc chior, am putea da peste un efort care poate fi pus în practică. Desigur, acest lucru se traduce rapid în dependență, ceea ce este unul dintre motivele pentru care drogurile sunt descurajate în această învățătură.

Celălalt motiv constă în consecințele neintenționate ale obținerii gratuite a ceea ce în mod normal ne-ar costa multă muncă și perseverență. Viziunile obiective pe care le primim din consumul de droguri sunt ca împrumuturile bancare. Suntem responsabili pentru rambursarea lor, ceea ce în contextul acestei lucrări înseamnă să acționăm în consecință. Dacă cineva ia un împrumut pentru a renova o casă, dar irosește împrumutul fără a realiza renovarea, banca îl va considera responsabil. Este posibil să îi împrumute mai mulți bani, dar cu o dobândă mult mai mare. Dacă acea persoană ia în mod nechibzuit împrumut după împrumut, va ajunge în curând în faliment. Și dacă continuăm să ne dorim realizări extraordinare fără să ne preocupăm de realizarea a ceea ce ele încearcă să ne arate, cristalizăm în noi înșine dorința de a obține ceva fără efort. Nu dezvoltăm niciodată voința. Esența noastră dă faliment.