Amintește-ți de tine însuți mereu și pretutindeni

Un student nou a întrebat recent despre următorul citat al lui Maurice Nicoll:

Este necesar să-ți amintești de tine însuți în fiecare zi, cel puțin o dată. Există multe descrieri diferite, de exemplu: „Când te poți arunca în ACEA stare, în care nicio creatură nu locuiește, chiar dacă este doar pentru o clipă, atunci auzi ce spune Dumnezeu.” Discipolul îl întreabă dacă locul în care nu locuiește nicio creatură, sau nimic creat, este aproape sau departe. Maestrul răspunde: „Se află în tine”, și adaugă că se ajunge acolo încetând, chiar și pentru o clipă, orice gândire și voință proprie — „când te oprești din a gândi și a voi pentru tine însuți și poți opri roata imaginației și a simțurilor”. În alt loc, el spune că acest act trebuie făcut cel puțin o dată pe zi și doar pentru o scurtă perioadă de timp. Cu siguranță nu trebuie încercat prea des. El descrie, de fapt, ceea ce în această Lucrare se numește Amintirea de Sine.

Pe scurt, această abordare este incorectă. În loc să mă opresc asupra motivului pentru care Maurice Nicoll ar fi putut spune asta, aș dori să explic de ce amintirea de sine practicată o dată pe zi (și doar pentru o scurtă perioadă de timp) nu poate duce la niciun progres semnificativ în această lucrare.

În orice moment, în fiecare dintre noi are loc o luptă pentru a stabili cine va guverna, cine are dreptul să spună „Eu”. Acest lucru nu se întâmplă doar când ne trezim dimineața, sau din când în când, sau chiar de treizeci de ori pe zi, ci cu fiecare respirație. Doar din cauza lipsei cunoașterii de sine și a capacității noastre limitate (dar în creștere) de a ne observa pe noi înșine, nu vedem acest lucru. În realitate, ne petrecem ziua ca și cum am fi mai multe persoane diferite, trecând imperceptibil de la o personalitate la alta. Și, în consecință, „Eu”-l nostru real nu este prezent pentru a face față provocărilor zilei. Ne dăm seama abia în retrospectivă că am luat anumite decizii – uneori decizii cruciale – și că „noi” nu eram acolo pentru a le lua. Această conștientizare tot mai profundă devine principala suferință a unui practicant pe calea spirituală.

Singura cale de ieșire din această situație dificilă este să țesem un fir conștient de-a lungul întregii noastre zile. Pe tot parcursul zilei. Nu doar din când în când, sau în câteva momente prestabilite, ci tot timpul. De aici provine zicala lui Gurdjieff: Amintește-ți de tine însuți mereu și pretutindeni. Și deși această zicală ridică un standard aproape imposibil de atins pentru începătorul în această muncă, este totuși necesar să înțelegem că trebuie să ne propunem să o atingem, chiar încă din prima zi de la înscrierea într-o școală. Orice altceva ar fi un compromis, o trezire relativă.

În timpul Muncii lui Noiembrie, practicăm uneori Exercițiul de Numărare. Elevii sunt provocați să poarte un dispozitiv de numărare (de obicei o aplicație de smartphone) și să-și propună să-și amintească de sine de cel puțin de 100 ori pe zi. Experiențele variază, desigur, dar mulți confirmă că acest lucru este destul de posibil și că, atunci când impui o astfel de frecvență în ziua ta, se deschid posibilități care altfel rămân inaccesibile. Acestea sunt posibilități de autocontrol, posibilități de a face alegeri mai conștiente tocmai pentru că conștiința a apărut mai frecvent. Cu alte cuvinte, frecvența crescută a amintirii de sine a adus „Eu”-ul Real în prim-plan.

Așadar, oricât de ambițios ar părea, Amintește-ți de tine însuți mereu și pretutindeni trebuie să rămână standardul nostru de aur.