Dintre cele trei corpuri ale noastre, corpul fizic pare, la prima vedere, cel mai ușor de observat. Mișcările și posturile sale sunt fizice și, prin urmare, pot fi urmărite. Dacă fac un pas înainte, corpul meu fizic este cel care coordonează această acțiune; dacă mut un obiect dintr-un loc în altul, corpul meu fizic este cel care îndeplinește această sarcină. Dar, alături de această capacitate de mișcare, există multe nuanțe subtile, înrădăcinate în corpul nostru fizic, care influențează profund psihologia noastră și care vor fi în centrul atenției noastre în lunile mai și iunie.

Când am prezentat corpul fizic în luna februarie, am menționat că funcția sa este mișcarea. Cu toate acestea, pentru a observa nuanțele sale mai subtile, trebuie să împărțim manifestările corpului nostru fizic în două: o funcție motorie și o funcție instinctivă. Prima este responsabilă de capacitatea corpului de a se mișca, a doua de menținerea stării sale de bine. Niciuna dintre aceste două funcții nu este exclusiv fizică; ele influențează întreaga noastră psihologie. Munca din luna mai va cuprinde funcția motorie, iar cea din iunie, funcția instinctivă.

Funcția motorie din corpul fizic ne permite să mergem, să tastăm, să dansăm, să practicăm sporturi și să efectuăm o gamă largă de mișcări externe. De asemenea, ne conferă capacitatea de a imita și automatiza acțiuni complexe, cum ar fi mersul pe bicicletă sau conducerea unei mașini, care la început necesită atenția noastră concentrată, dar prin repetare devin automate. Această capacitate de automatizare necesită o examinare mai aprofundată, deoarece pătrunde în celelalte funcții și le permite fluiditatea. De exemplu, funcția motorie permite funcției intelectuale să conecteze cuvintele și semnificațiile fără întrerupere și să stăpânească abilitatea de a vorbi. Ea permite funcției emoționale să coreleze reacțiile la stimuli și îi conferă capacitatea de a răspunde cu ușurință la obiceiurile și așteptările sociale. Ca efect, funcția noastră motorie funcționează ca o roată care se învârte, asigurând fluiditatea nu numai pentru ea însăși, ci și pentru celelalte funcții.

Această natură rotativă corelează funcția noastră de mișcare cu timpul, deoarece timpul este, de asemenea, ciclic; el este determinat de rotația astrelor – rotația Pământului în jurul propriului ax marcând o zi, creșterea și descreșterea Lunii marcând o lună, orbita Pământului în jurul Soarelui marcând un an. De fapt, se poate spune că centrul nostru motor se află sub legea timpului, deși implicațiile complete ale acestei afirmații ar putea necesita o explicație mai lungă. Funcția noastră motoare este influențată de timpul fizic, la fel cum o mică rotiță este forțată să se rotească de roțile mecanice masive adiacente. Ea nu poate rezista timpului; ea „crede” în timp și corelează timpul cu progresul și realizarea. Sarcina pe care o avem de îndeplinit este întotdeauna un mijloc pentru atingerea unui scop, un „acum” care indică un „mai târziu”. Dar, fiind condamnată la rotație perpetuă, când „mai târziu” ajunge în cele din urmă, funcția noastră motorie nu poate decât să o perceapă ca un nou „acum” care trebuie sacrificat pentru un „mai târziu” și mai îndepărtat. Ca urmare, prin influența funcției noastre de mișcare asupra psihologiei noastre, suntem predispuși să cădem în impulsuri mecanice repetitive: visăm cu ochii deschiși în mod continuu scenarii aleatorii, repetăm continuu interacțiunile cu ceilalți, fredonăm continuu melodii amintite la întâmplare și multe alte secvențe repetitive care ne colorează peisajul interior împotriva voinței noastre.

Faptul că aceste automatizări sunt alimentate de impuls, mai degrabă decât de propria noastră voință, este ușor de verificat, cu condiția să fim sinceri cu noi înșine: ele nu se opresc când vrem noi. Rezultă că orice efort conștient de a bloca roțile automatismelor noastre psihologice ne va ajuta să observăm funcția noastră motorie.

Un domeniu eficient în care se poate aplica acest lucru este utilizarea obișnuită a telefonului mobil. Când fluiditatea centrului nostru motor este împiedicată – cum se întâmplă, de exemplu, când suntem nevoiți să așteptăm la coadă, în trafic sau în lift – funcția noastră motoare caută modalități alternative de a perpetua mișcarea și, adesea, revine la verificarea telefonului în mod inutil. Prin urmare, un exercițiu bun pentru întreruperea automatismelor este disciplina de a ne verifica telefonul numai când suntem așezați. De fiecare dată când trebuie să folosim telefonul, găsim cel mai apropiat loc unde să ne așezăm și abia apoi îl scoatem din buzunar.

Acest tip de exercițiu relevă influența funcției noastre motoare asupra psihologiei noastre. De asemenea, reprezintă un pas semnificativ către stabilirea guvernării interioare. Prin răspândirea automatizării în mod indiscriminat, funcția noastră de mișcare tiranizează, ca să zicem așa, celelalte funcții, subordonându-le. Prin restricționarea influenței sale asupra celorlalte funcții, o forțăm să revină la locul care i se cuvine.

Fermierul care muncește în acest fel a început să curețe terenul de buruienile invazive ale mișcărilor inutile și și-a îndeplinit obligațiile pentru luna mai.